In Ineu , “la mine acasa”

Ce tot cauti la Ineu ?!

Fac ce fac si dau de aceasta intrebare … Da , fac 600 km , pe varianta cu Drobeta Turnu Severin , ca daca Doamne fereste si pazeste o luam pe la Brad , iar se jura tata ca nu mai vine . Si va spun eu ca mai vine , ca o fata are si , daca fata vrea muzica , mergem la muzica . Ei bine , povestea este destul de lunga si isi are inceputurile inca din primele mele luni de viata . Inca de cand eram mica , am auzit pe la toate mesele in familie muzica banateana . Tatal meu fusese cu multi ani in urma la Timisoara si a intrat impreuna cu niste prieteni intr-un restaurant . Cu toate ca acolo era o nunta , au fost primiti ca si cum totul ar fi ok , ba chiar invitati la masa. Da , “asa-s banatenii”. La ei , toata lumea e binevenita si foarte bine primita , dar despre asta vorbim mai incolo . De atunci , tata nu a mai ascultat altceva in afara de muzica banateana . Am auzit ca atat el , cat si prietenii lui “nu si-au mai revenit” dupa seara aceea . :))… Si fii-sa , ca tot ii seamana , trebuia sa aiba si ea “patima” asta . Nu as vrea sa ma invart in jurul cozii , asa ca sa trecem la subiect . Da , ascult muzica banateana . Da , pentru asta mergem la Ineu . Dar , ceea ce as vrea sa punctez este ospitalitalitatea extraordinara a celor de acolo . Sa vezi 300-400 de oameni la un restaurant , care se intalnesc in formatia asta doar la o seara banateana , veniti ba din Ineu , ba din Arad si orasele din vecinatate , ca formeaza o unitate , ca se comporta ca si cum ar fi o familie , asta mi se pare un lucru extraordinar . Si am vazut acest lucru doar acolo . Oamenii acestia nu numai ca au un suflet mare , dar sunt si extrem de sociabili . Nu conteaza cu cine stai la masa , sigur vei avea despre ce sa vorbesti . Normal ca atunci cand am fost prima data , tata si-a facut niste prieteni si acum sunt tinuta la curent cu toate evenimentele , “din Lugoj , pan’ la Resita”. Atata bunatate si sinceritate mi-a fost rar dat sa vad .

Aaa , si era sa uit . Moara . Moara cu noroc . ( De mi-ar pica „Moara cu noroc” la BAC … ) “. Dupa prima zi petrecuta acolo , am zis ca las toate concediile de-o parte si merg acolo . Ce munte ? Ce mare ? La “Moara” am dormit cel mai bine , pentru ca , asa cum zice tata , “se aude apa de la moara” . Mancarea e foarte buna si foarte frumos prezentata , as spune ca aspectul este net superior unor restaurante cu prestanta din Bucuresti . Ceea ce mi-a atras atentia intr-un  mod extrem de placut este meniul . Preparatele au denumiri inspirate din cartea lui nea’ Slavici si , daca te prinde perioada de pregatire pentru BAC la Moara , poti sa inveti in timp ce studiezi meniul .

Da , voi mai merge . Pana acum am avut ocazia sa ajung la trei seri banatene ( prima a fost prin 2007 , cred , si pe atunci eram la fel de incantata )  . Si aici intru putin in zona cunoscatorilor , spunand ca am vazut-o pe Andreea Voica ( minunata !!! ) , Simona Nicolae , Adriana Stefan , dar si pe Florin Pistrila ( am si acum in minte imaginea lui de acum multi ani , de cand cumparam DVD-uri Audiotim de la Iulius Mall din Timisoara … ce vremuri …) si pe Lucian Dragan , care a deschis seara cu melodia preferata a tatalui meu , una dintre ele . Si formatia Vest Music din Arad . Nu ca ma dau mare , dar am auzit ceva muzica “la viata mea”. Dom’le , ca baietii astia nu canta nimeni , da’ nimeni . Macar de curiozitate , cautati pe YouTube . Canta toate genurile , sa nu se sperie “domnii de oras” , ca nu va oblig la banateana!

Multe ar mai fi de zis , dar chiar mi-am dorit sa punctez esentialul . Urmatorul drum la Ineu , va veni cu un nou articol , poate atunci o sa vorbesc mai in detaliu . Lume multa , dar si oameni multi . Sunt mandra ca am avut ocazia sa cunosc astfel de persoane , pentru ca chiar ma inspira sa devin un om mai bun ! Sa traim frumos , zic !

„Banateanu’ atunci traieste , cand muzica-l veseleste… “